Primul caz demonstreaza cat este de eficienta dezintoxicarea de vaccinuri deoarece, ca efect al primei serii de dezintoxicare, parintii au oprit tratamentul pentru mai mult de sase luni. Efectul pozitiv a fost foarte clar asupra dezvoltarii lui Tom. Pe toata durata pauzei in tratament nu s-a constatat nici o alta imbunatatire. Dupa sase luni, cand tratamentul a fost reluat cu noi dezintoxicari de vaccinuri impreuna cu tratamentul constitutional si combinat cu ulei de peste, zinc si sulf, starea lui Tom s-a imbunatatit, din nou, considerabil. Sa aruncam o privire mai atenta la acest proces.
La 11 luni a avut loc un revers complet al dezvoltarii lui Tom. Dintr-o data nu a mai fost in stare sa faca lucruri obisnuite. Se retrasese in mica sa lume, nu mai raspundea si nu arata nici un contact emotional. Pana la varsta de doi ani si jumatate a ramas in aceasta stare, dar, dupa acest start lent, a inceput sa se dezvolte din nou. A avut nenumarate infectii ale urechii si suferea de raceala cronica; la 14 luni primeste primul dren trans-timpanal. A venit la mine cand avea aproape 4 ani. Dezvoltarea lui era in urma cu aproape 18 luni si limbajul sau nu putea fi inteles deloc. De asemenea, avea multe miscari repetitive; se misca in pat, sus si jos, pe genunchi si pe coate, pana facea patul sa se plimbe prin intreaga camera.
A fost vaccinat conform schemei de vaccinare incepand de la 3 luni. In afara de DTPa/Hib si ROR, i s-a administrat si vaccinarea Meningococ-C. Am decis sa incepem detoxifierea cu ambele ROR si DTPa/Hib si sa urmam 3 serii de cate o luna pentru fiecare dintre ele. Seria ROR a nascut reactii violente si a parut sa ii agraveze autismul, dar dupa fiecare din seriile DTPa/Hib starea i s-a imbunatatit vizibil. Capacitatile de contact au crescut, te privea in fata, facea glume si se implica in jocuri cu intrebari si raspunsuri. Intelegerea limbajului s-a imbunatatit si a dat dovada de o atitudine mai deschisa.
Am prescris trei serii scurte aditionale de ROR si DTPa/Hib. Nu l-am vazut decat un an mai tarziu. Seriile avusesera un efect major. Vorbea mai mult si nivelul de contact crescuse foarte mult. Lucrurile nu il mai obsedau. Isi gasise locul in familie. Tuburarile majore de comportament disparusera. Inainte de detoxifiere ar fi petrecut ore in sir intr-un colt al camerei, invartind roata unei jucarii. Inca mai se mai agita, din cand in cand, atunci cand era foarte surexcitat. Nivelul de dezvoltare nu ajunsese la normal, nici abilitatile motrice si nici cele cognitive nu erau in limitele normale. Vorbirea era, oarecum, sacadata. Joaca cu alti copii, in afara de sora lui, se dovedea, din cand in cand, problematica. Dupa mese, era acum satisfacut pentru o perioada, inainte sa ceara iar de mancare.
Apoi am prescris o potenta mai mare pentru DTPa/Hib (LMK) o data la doua saptamani. Cateodata tulburarile afecteaza destul de mult campul energetic, astfel incat potentele mici nu le pot neutraliza complet. Complementar, am recomandat si administrarea de Saccharum Officinale 30K, de doua ori pe saptamana; ulei de peste 500mg, supliment de zinc cu vitamina B6 si 1000mg de MSM (metil sulfonil metan, un supliment de sulf). L-am vazut din nou peste trei luni. Abia acum parintii si-au dat seama ca, atunci cand facusera o pauza de terapie, dezvoltarea fiului lor stagnase. In cele trei luni, copilul se refacuse spectaculos. Invatase sa mearga pe bicicleta, mergea singur la toaleta atat ziua cat si in timpul noptii, capacitatea de contact se imbunatatise, iar vorbirea facuse progrese semnificative; initia discutii despre diverse lucruri si era capabil sa poate o conversatie adevarata. Era mai putin surescitat de lucrurile care ieseau din rutina. Nu mai avea miscari repetitive. La orele de inot totul era in regula si, pentru prima data, i-a placut sa mearga la festival (dupa ce incercarea ridicase probleme cu un an inainte).
Am sugerat parintilor sa dea o nota procesului de vindecare, unde 10 ar fi o vindecare completa iar 0 ar fi starea initiala, inainte de inceperea tratamentului; acestia au dat nota 9 pentru flexibilitate si nota 6/7 pentru progresele globale facute. Concentrarea, contactul si efectuarea sarcinilor erau, inca, puncte slabe. S-a continuat, neschimbat, tratamentul pentru DTPa/Hib LMK, iar doza de Saccharum Officinale a fost modificata la 200K o data la doua saptamani. Celelalte suplimente au ramas neschimbate. Daca procesul de vindecare isi urmeaza trendul, este posibil sa vedem o vindecare completa.
Aces caz este exceptional deoarece caracteristicile autiste s-au datorat primelor 18 luni de viata, petrecute in orfelinat, unde a dus lipsa de afectiune pana a fost adoptat. A fost vaccinat de doua ori, prima oara in China si a doua oara in Olanda. Acesta a fost un caz pe care l-am avut in perioada in care inca mai cautam o solutie pentru tratarea autismului si foloseam alte suplimente decat acum. Aici a jucat un rol important tratamentul homeopatic. Acum tratamentul aditional a devenit simplu si uniform. Cred ca, daca as fi folosit tratamentul actual cu vitamina C si cu ulei de peste, rezultatele ar fi fost aceleasi.
Kjell este un copil de origine chineza care a fost adoptat. A fost abandonat in primele zile de viata si primele 18 luni le-a petrecut intr-un orfelinat. Pana in momentul in care a fost adoptat, nu fusese niciodata scos afara din casa. Avea cerul gurii si buza despicate si nu fusese tratat pana sa ajunga in Olanda. Toate indiciile aratau ca nu ii placea ideea adoptiei. Atitudinea copilului arata ca nu avea nevoie de companie. Refuza orice. Chiar si sa-i dai sa manace cu biberonul era imposibil; il lua si se aseza pe podea ca sa bea, si asta numai daca sticla continea lapte - lichid care ii era familiar. Se retragea la contactul fizic. Atunci cand se juca cu masinutele nu facea decat sa le invarta rotile. Contactul era imposibil. In mod constant se uita la tavan si la lumini. Manca numai alimente pasate, toate inghititurile erau regurgitate.
Un doctor osteopat il trimisese la mine. Osteopatia ii facuse bine si, de cand facuse tratamentul, era capabil sa planga, de cele mai multe ori in reprize de cate jumatate de ora; de asemenea radea mult si uneori facea pe clovnul. Initia contactul cu alti copii si era posibil si contactul fizic. Cand a venit la mine (la doi ani si jumatate) nu vorbea si ramanea in apropierea imediata a mamei, cu degetul in gura. Isi epuiza mama. Era obsedat de mancare, nu avea senzatia de satietate si putea sa manance toata ziua. Era aproape supraponderal. Tipa fara faca nici o alta miscare pana primea ceea ce isi dorea. Transpira foarte mult si dormea in pijama, fara sa fie invelit. Noaptea era foarte activ si nu adormea pana la orele 21:30. Fusese vaccinat in China, dar vaccinul fusese repetat cand venise in Olanda.
Copiii adoptati raspund, de obicei, foarte bine la Saccharum deoarece principala tinta a acestui remediu sunt lipsa de afectiune si teama de abandon. O mama, care avea in grija un adapost pentru copii mici si care venea destul de des la mine cu cei de care avea grija pentru o perioada, mi-a spus: "Este de necrezut ce reuseste sa faca Saccharum din acesti copii. Este incredibil cat de mult in schimba in bine."
Un homeopat cu experienta observa cu usurinta caracteristicile acestui remediu si in acest copil. I-am prescris Saccharum Officinale 30K de doua ori pe saptamana; dupa aceasta cura, starea lui s-a imbunatatit simtitor. Mama lui afirma ca este un copil cu totul schimbat. Nu mai isi ferea privirea. Ba chiar isi saruta si isi imbratisa mama. Vroia sa fie ajutat. Manca totul, chiar daca uneori inghitea mai greu. Era deschis la nou, se catara si atingea totul. Arata interes pentru mediul in care traia si ii placeau iesirile afara. Cu toate acestea avea si toane rele. Chiar daca imbunatatirile au fost spectaculoase, la sfarsitul perioadei 30K a recidivat. Dar Saccharum 200K s-a dovedit, din nou, de ajutor.
Baiatul era voios si canta toata ziua. Ii placea muzica si ii placea sa danseze pe ea. Izbucnea in crize de isterie cand lucrurile nu mergeau dupa cum vroia el.
De aici am trecut la Saccharum MK. Ca reactie a dezvoltat o forma de eczema si reincepuse sa bage, destul de des, degetele in gura. Invariabil, la o saptamana si jumatate dupa doza de Saccharum MK era, din nou, agresiv.
Apoi a urmat Saccharum XMK in combinatie cu Calcarea Cabonica D6, o data pe zi, si calciu (200 mg), de doua ori pe zi, pentru a stimula dezvoltarea vorbirii.
Acum am renuntat la tratarea problemelor de vorbire cu calciu in tratamentele homeopatice si in dozele ortomoleculare. Rezultatele erau nesemnificative.
Baiatul a raspuns foarte bine la prima doza de Saccharum XMK, dar, doua saptamani mai tarziu, cand a luat cea de-a doua doza, a prezentat o agravare puternica, care semana cu o regresie completa.
Intarzierile in dezvoltare erau enorme, dar tot acum vorbirea a inceput sa se dezvolte: intreba numele lucrurilor si le tinea minte. Stia cantece intregi pe de rost si canta in acelasi timp cu muzica. Totusi, ramaneas fixat in modul lui de a gandi, era insistent si aveam un temperament irascibil.
Ca urmare, am decis sa il tratez si ortomolecular, conform opiniilor Centrului de Tratament Pfeiffer. I-am prescris citrat de zinc 15mg o data pe zi, vitamina B6 50mg o data pe zi; Orthiflor Atopic (un probiotic) de doua ori pe zi. Dupa toate acestea, imbunatatirile au fost foarte mari: la nivel fizic, eczema a disparut, la nivel mental, vorbirea i s-a imbunatatit; nu mai era agresiv si se juca mult mai bine. Dar dupa sase saptamani a avut, din nou, o regresie brusca.
Din cate intelegeam, inca ii lipsea ceva; ceva ce devenise un factor restrictiv. I-am prescris DHA [acid docosahexanoic], piridoxal-5'-fosfat (PLP) = forma activa a vitaminei B6 (in Statele Unite se vinde ca supliment de vitamine P-5-P); MSM (metil sulfonil metan) 500mg de doua ori pe zi; L-glutation 250mg si L-glutamina 500mg. Peste toate acestea, inca lua calciu si Calcarea Carbonica D6 de doua ori pe zi, precum si Saccharum Officinale XMK la fiecare 10 zile.
Ulterior a urmat un salt. Mama lui a confirmat acest lucru. Starea lui a inceput sa se imbunatateasca dupa numai trei zile. S-a urcat pe un scaun ca si cand ar fi vrut sa spuna "Uitati-va la mine!". Arata ca este prezent. Vorbirea i s-a imbunatatit intr-o saptamana; forma propozitii din doua sau trei cuvinte. Isi alegea singur hainele. Putea sa aleaga lucruri mici, de exemplu cu ce sa unga felia de paine. Nu mai era obsedat de mancare si isi dadea seama cand era satul. Pierduse din kilogramele in plus; mama copilului era de parere ca slabise mult. Scutecele nu mai erau murdare, iar scaunele erau normale si cu miros normal. Inca mai avea crize de nervozitate si atunci mai trebuia administrata inca o doza de Saccharum.
Acum este sub tratament cu Saccharum LMK o data la trei saptamani. Este greu de spus ce anume l-a adus pe linia de plutire. Putea fi DHA-ul [acidul docosahexanoic], MSM-ul [metil sulfonil metanul], glutationul sau glutamina. Sigur este ca tratamentul homeopat combinat cu cel ortomolecular au avut rezultate mai mari decat si-ar fi inchipuit parintii. La urma urmei, era un copil traumatizat sever si care se incadra si in spectrul autistic!
Vaccinurile nu au fost detoxifiate la acest copil. De multe ori incep cu detoxifierea de vaccinuri, tratament care, el singur, poate aduce niste imbunatatiri remarcabile la starea pacientului.
Cu timpul, simpla dezintoxicare de vaccinurile suspectate s-a dovedit a fi cheia si, de cele mai multe ori, primul pas spre vindecare.
Rik (4 ½ ani): diagnosticat cu autism. A fost un copil normal pana la vaccinarea ROR de la 16 luni. S-a dezvoltat rapid, a fost capabil sa urce si sa coboare scarile singur. In prima saptamana de dupa administrarea ROR a regresat rapid, atat intelectual cat si fizic. Comportamentul s-a modificat dramatic: a devenit agresiv, era de necontrolat la cresa, scotea zgomote stridente, se retragea in fata strainilor, vorbirea a disparut complet si dezvoltarea fizica a incetat, ba chiar a regresat. A inceput sa doarma prost; contactul vizual a disparut; pupilele erau contractate complet si nu mai reactionau la intensitatea luminii; nu putea fi corectat, avea scaune moi si nasul ii curgea frecvent.
Dupa cinci serii de solutie potentata ROR se vedeau multe diferente. Pupilele reactionau, din nou, la lumina si contactul vizual fusese restabilit; nu ii mai curgea nasul; dormea bine. Incepuse, din nou, sa vorbeasca si folosea propozitii din doua sau trei cuvinte. Raspundea, iarasi, la stimuli externi; de exemplu, i s-a facut brusc frica atunci cand a vazut o rata impreuna cu puii sai, cu toate ca mai inainte nu avusese nici o reactie la scene similare. Devenise capabil sa interactioneze si sa initieze contactul. Isi imbratisa parintii si alte persoane pe care le iubea, isi consola sora cand aceasta plangea. Neastamparul disparuse si putea sa urmeze instructiuni. Frica scazuse in intensitate si tendintele de auto-mutilare disparusera complet. In timpul fiecarei serii de tratament ROR tipa ca atunci cand primise vaccinul, dar starea se imbunatatea incetul cu incetul. A devenit, din nou, un copil normal; valurile au fost ridicate.
In anumite momente, remediul constitutional homeopatic (destul de des Saccharum Officinale) joaca un rol important si directioneaza cautarile. Acest lucru este dovedid de cazul lui Diede. cand l-am vazut prima oara avea patru ani, avea eczema si era foarte agitat, cu manifestari autistice ce nu puteau fi corectate. Evita contactul vizual, tipa cand era dus in pat si avea frecvent cosmaruri. Fusese un copil normal pana la trei luni cand i se administrase vaccinul DTPa/Hib. Nu a prezentat nici o imbunatatire in timpul dezintoxicarii de vaccine. Totusi, la trei luni de cand a inceput tratamentul cu Saccharum Officinale 30K, administrat o data pe staptamana, se puteau vedea imbunatatiri semnificative: se juca, din nou, ca un copil normal si manifestarile autistice apareau foarte rar. Eczema si scaunele prea diluate disparusera. Nu mai era agitat sau irascibil si putea fi corectat atunci cand gresea. Se ducea la culcare fara probleme si nu mai avea cosmaruri. Vorbirea a progresat mai lent si, pana acum, nu au mai fost regresii (2 ani mai tarziu).
Acest caz este tot din perioada de inceput cand abia incepusem sa tratez copii cu autism. Detoxificarea de vaccinuri a acestui copil avusese succes, dar tratamentul constitutional homeopat nu. In cele din urma, corectarea balansului cupru-zinc si adaugarea unor suplimente au dat rezultate.
Anke era o fetita de sapte ani cand am intalnit-o prima oara. Avea mai mult probleme de comportament. Era foarte agesiva cu mama ei si cu fratele mai mic, rebela si incorigibila. In cele din urma ii parea rau pentru purtarea sa si promitea sa nu mai faca; cu toate acestea, cinci minute mai tarziu, situatia putea escalada iarasi. Devenea, fara motiv, furioasa chiar si pe ea insasi. Cand se intamplau toate acestea, parea o alta persoana. Mama spunea ca ceva privirea fetei se schimba si ca vocea devenea imperativa. Ca si cand nu ar fi fost constienta ca face rau celorlalti. Totul trebuia facut conform unui orar strict si nimic nu putea fi mutat in casa. Se simtea foarte nesigura in contexte noi si devenea furioasa cand nu intelegea sau cand lucrurile nesocoteau rutina cu care era obisnuita. Avea probleme in a-si administra emotiile, mai ales durerea, frica sau dezamagirea. Se putea juca cu fratele ei mai mic numai daca lucrurile se desfasurau asa cum vroia ea. Vroia sa aiba controlul si era foarte atasata de ritualuri stricte. Cu toate acestea, la scoala se comporta absolut normal si nu erau nici un fel de probleme.
Chiar daca nu i s-a pus niciodata acest diagnostic, era clar ca Anke avea manifestari autiste. Cu toate acestea, dezvoltarea fizica era normala in comparatie cu a multor copii cu autism. Era capabila sa isi adapteze comportamentul atunci cand iesea din casa.
Cu Anke am aplicat, in mod extensiv, trei metode terapeutice. Administrarea de suplimente a dus, la final, la imbunatatire semnificativa.
In primul rand au fost dezintoxicate vaccinurile. Cand a fost dusa la rapelul de DTPa/Hib, a rezistat violent (la numai trei luni). Imediat dupa ce au intrat in infirmerie a inceput sa tipe din toti plamanii si a trebuit sa fie tinuta de trei adulti pentru a i se administra injectia. (Pare exagerat, dar este ceea ce mi-a spus mama ei). La fiecare injectie care a urmat a reactionat similar. Vaccinarea, in sine, nu parea sa o deranjeze la fel de mult.
Am inceput tratamentul cu doua serii de dezintoxicare a ROR. Dupa cea de-a doua serie, a devenit furioasa si incapatanata. Dupa trei serii de DTPa/Hib a devenit mai tacuta si furia i s-a diminuat. Detoxificarile ulterioare nu au provocat nici o imbunatatire, dar mama ei spune ca ochii aratau mult mai bine. Este remarcabil ca, in timpul seriilor, fata nu a mai fost deranjata toanele sale agresive, dar in cele din urma a revenit la starile mai vechi. Aparent, altceva o supara. Avea multe fobii, mai ales frica de abandon care aparea de fiecare data cand mama ei pleca.
Tratamentul homeopatic cu Cuprum Arsenicosum, Aconitum, Vernix Caseosa, Saccharum Officinale, Lac Maternum, Anacardium, Rhus Toxicodendron si Lycopodium nu a dat efectul scontat. Ea insasi spunea ca sunt niste fire incurcate in capul ei.
Intre timp am participat la congresul pe tema autismului de la Chicago si am cerut sa i se testeze nivelurile de cupru si de zinc. Asta ne-a dus pe calea cea buna. Fata avea niveluri ridicate de cupru si niveluri scazute dramatic de zinc, ca in cazul copiilor cu autism. Ca urmare, am inceput tratamentul cu zinc, ulei de peste, probiotice, glutation, glutamina si vitamina B complex. Dupa o imbunatatire semnificativa, fata face din nou regrese dupa terminarea vacantei de vara, cand incepe din nou scoala. Atunci i-am prescris 1000mg MSM (metil sulfonil metan) de doua ori pe zi si 500mg L-Cisteina o data pe zi (conform protocolului de la Institutul Pfeiffer). Dupa doua luni Anke era deja mai bine. Se transformase intr-o fata draguta: accesele de furie aproape disparusera, era mai flexibila si nu mai avea stari proaste dimineata. Pofra de dulciuri scazuse foarte mult.
In acest caz, majoritatea manifestarilor autistice au fost indepartate prin detoxificarea vaccinului ROR.
Rik este diagnosticat cu autism si, cand l-am vazut prima oara, avea sapte ani. Avea probleme grave de dezvoltare si de comportament care incepusera cateva zile dupa vaccinarea ROR de la 16 luni. Pana atunci fusese complet sanatos. Incepuse sa mearga inainte sa implineasca un an si era un copil vesel. Dupa vaccinarea ROR devenise apatic, arunca lucruri in loc sa se joace cu ele si lovea orice intalnea cu bete. Se retragea cand veneau musafiri. Vorbirea a inceput sa regreseze si a inceput sa bage in gura obiectele din cauciuc. Adormea greu si se trezea in jur de patru dimineata. Nu mai avea contact vizual, pupilele erau contractate si privea prin interlocutor. La gradinita, agresivitatea si comportamentul necontroat il faceau imposibi de stapanit. Scaunele au devenit moi si noaptea, adesea, ii curgea sange din nas. Era spasmodic.
Cu toate acestea, parintii nu au facut nici o conexiune cu vaccinul ROR. Acest lucru nu s-a intamplat pana a varsta de trei ani, cand mama copilului a consultat un pediatru; acesta a facut legatura cu vaccinul si a raportat cazul catre RIVM (Institutul Guvernamental Olandez pentru Vaccinuri). Problema, insa, ar fi fost investigata numai daca parintii puteau prezenta cel putin zece cazuri cu simptome similare. Lucru complicat pentru parinti al caror copil cu autism se dovedise deja a fi o problema.
Vaccinul ROR fusese deja (partial) dezintoxicat de catre un coleg homeopat; in urma acestei actiuni, copilul incepuse sa doarma noaptea. Nu mai aparusera sangerarile din nas si fusese restabilit un oarecare contact vizual. Am detoxificat ROR urmand seria de potente cu 6K, 12K si LMK. Ca reactie la 6K am avt parte de un regres ca si cand i s-ar fi administrat, din nou, vaccinul: nu mai avea manifestari emotionale, pupilele i s-au contractat, ii curgea din nou sange din nas si avea crize cu tipete. Dupa patru zile isi revine si este capabil sa repete fiecare cuvant, canta "La multi ani" si, dintr-o data, spune "Sunt fericit". Desface totul in bucati ca un copil de doi ani, sta la masa si este capabil sa aranjez un puzzle de treizeci si cinci de piese. Isi atarna singur haina in cuier si tipetele sunt mai rare. Baiatul a revenit, inca o data, la viata. Este capabil sa priveasca direct la interlocutor, raspunde la emotiile altora, isi saruta mama cand o loveste. A devenit controlabil si merge la o gradinita normala. Valul s-a ridicat si pupilele sunt larg deschise. Nu isi mai arunca jucariile. Agresivitatea s-a diminuat substantial si este poate sa imbratiseze persoanele la care tine. Incet-incet a iesit din izolare.
In scoala face fata bine situatiilor curente si este capabil sa se joace. Mai are inca mult de lucru in ceea ce priveste vorbirea, desi a facut progrese semnificative.
Am primit de curand un email din SUA pe care vreau sa il impartasesc aici. Arata, inca o data, ca detoxifierea vaccinurilor merita efortul.
Buna ziua Dr. Smits,
Am citit informatiile de pe site-ul dumneavoastra cu mare interes. Fiul meu (acum are 29 luni) a inceput sa aiba manifestari severe de autism, insotite de alte probleme de sanatate, imediat dupa primul vaccin DTP. Am aplicat homeopatia clasica cu succes in ultimele 13 luni. Dupa ultima doza de remediu DTP pe care i-am administrat-o s-a intamplat un miracol. Pe scurt, fiul meu s-a transformat dintr-un copil care nu vorbea, nu se juca, nu interactiona, isi lovea capul, in mod repetat, de-a lungul zilei, se invartea in cercuri si alte stereotipii, cu permeabilitate intestinala, infectii si mlte alte probleme, intr-un baietel care acum vorbeste, se joaca, rade, merge singur la toaleta, un copil normal. Nu exista simptome reziduale autistice! In orice caz, ramane sub dieta stricta. Poate manca numai orez, cartofi, pere, pui si vita. Suporta, de asemenea, si iaurtul de capra. Este inca foarte intolerant la gluten, caseina, soia, porumb si fenoli.
Acest caz este tot de la inceputurile tratamentului meu pentru copiii cu autism; ne arata ca este nevoie de abordari diferite pentru a sustine si a continua procesul de vindecare. Cateodata unele incercari nu au efectele asteptate, iar alteori unele tratamente ofera rezultate neasteptate.
Adriaan a venit prima oara la mine cand avea patru ani si jumatate. Nu primise toate vaccinurile din schema de vaccinare. La primul DTPa/Hib fusese un pic slabit; la al doilea facuse febra foarte mare si apoi fusese rece ca gheata pentru 24 de ore. A prezentat simptome similare si la al treilea rapel, dar, in plus, s-a si imbolnavit foarte rau. La cel de-al patrulea rapel, la 15 luni, a facut febra 39,5 C chiar daca i s-a administrat, in avans, aspirina. Nu a mancat 3-4 zile, a plans anormal de mult, a vomitat continuu, i s-a umflat un picior, a inceput sa-si lege capul; dupa trei zile pielea din jurul gurii a inceput sa se cojasca, indicand o problema intestinala. Dupa doua zile muschii s-au intins exagerat, indicand o problema la creier. Incepand de atunci a inceput si diareea cronica.
These were not the only problems he was having because he also stopped talking, started looking straight ahead as if he had blinders on and contact was no longer possible. At the tender age of three months he had already developed intestinal problems, right before the first shot he had had bloody diarrhea with mucous but this was no problem whatsoever to the infant care center. In their view, sick children could also be vaccinated. There is hardly any contra-indication as there used to be, a stand that shows little medical insight. My advice is: "Never have your child vaccinated if it is not completely healthy, not even when it has a common cold".
Adriaan continued to have green stools with mucous and some blood. He also turned out allergic to all kind of food. He had multiple respiratory infections and was prescribed Pulmicort. Additionally he received large amounts of antibiotics which increased his intestinal problems. At the age of three years his tonsils were removed.
An orthomolecular doctor prescribed various supplements. Subsequently his behavior gradually improved. He attends a medical day care center due to his hyperactivity and social skill disorder. His fine motor skills in particular are retarded and his concentration is poor. He is difficult to correct and reprimands don't stick, even when he is punished. He displays quite a lot of aggression towards other children and uses many abusive terms. He becomes very hyper and indomitable when exposed to too many stimuli. His fantasy has clearly improved and his IQ is above average.
We agree on a four week series of DTPP/HIB, followed two weeks later by a short series of a week. At first he has more trouble going to sleep and his behavior falls back. He is harder to correct, is very obstinate and inflexible. He gets stuck in things a lot. His intestines react also, in particular to the MK with thin, smelly and sour stools. Blood analysis shows he has high copper and low zinc.
In this stage of treatment it often is very hard for parents to keep having faith in the treatment, especially because they are often exposed to very negative reactions from the environment and official organizations. These detox courses often last for months and when aggravations continue for a while some parents drop out.
But Adriaan's parents persevered. He is given additional zinc, vitamin B6, MSM, L-Cystein, L-Histidine and fish oil.
Six months later Adriaan is doing a lot better. He has become more sociable, empathetic and is very attached to his parents. The normal feelings slowly return. He likes to play outside. His stool now is solid and regular. His allergies have greatly improved.
His parents have started osteopathy which bring more balance. He has less tantrums and is better able to play by himself. Yet his overall behavior has only slightly improved.
Next I start with the homeopathic remedy Saccharum officinale 30K, once a week and the same supplements are continued. After four months he shows definite improvement. His language skills have much improved and in school he is in the top of his class. His social skills have also improved although he does not always sense when enough is enough and can be quite domineering. He is very eager to learn and loves nature. He has an eye for detail. He remains hard to correct. His concentration has improved. The autism diagnosis no longer holds and parents estimate the healing process to be 60% given that there is still much room for improvement.
In cele trei luni, copilul se refacuse spectaculos. Invatase sa mearga pe bicicleta, mergea singur la toaleta atat ziua cat si in timpul noptii, capacitatea de contact se imbunatatise, iar vorbirea facuse progrese semnificative; initia discutii despre diverse lucruri si era capabil sa poate o conversatie adevarata. Era mai putin surescitat de lucrurile care ieseau din rutina. Nu mai avea miscari repetitive. La orele de inot totul era in regula si, pentru prima data, i-a placut sa mearga la festival (dupa ce incercarea ridicase probleme cu un an inainte).
